„Fereastra spre mine” - Simona Mihutiu

Titlul: Fereastra spre mine

Autor: Simona Mihutiu

Editura: TOTAL PUBLISHING

Nr. pagini: 232

Disponibilă: Aici

PREZENTARE

O carte pentru plăcerea de a citi.

 

     Fereastra spre maine este un roman de dragoste, scris din suflet pentru suflet. Este o carte de ficțiune, dar care se derulează pe fundalul unor întâmplări reale. Într-o lume în care se citește puțin, această carte este scrisă din plăcere, pentru plăcerea de a citi. A fost nevoia de eliberare, de evadare, din viața mea de medic oncolog, unde mă întâlnesc cu moartea și nu ai cum să nu fii afectat. E o bucurie să evadezi în artă. Ce poate fi mai frumos decât să evadezi într-o poveste de iubire? - Simona Mihutiu

 

    Simona este o vindecătoare. În măsura în care îi permite Dumnezeu. Această carte face parte din categoria 'heal the healer', adică vindecarea vindecătorului. Vine din interior, ca o defulare, și este acea emoție care trebuie împărtășită pentru că are ceva de spus. Și este foarte frumos când cineva care se ocupă de emoții și care vede, atât latura pozitivă, cât și cea negativă (pentru că trăim într-o lume duala), scrie această carte care vine ca o încununare, o rezolvare a unor sentimente care altfel nu pot fi rezolvate. - Magda Puskas, cântăreața de muzica folk.

 

     Simona Mihutiu este medic oncolog. Privește în față boala și moartea în fiecare zi, ducând o luptă susținută care lasă urme în gând și în suflet. Mama ei și-a dorit ca ea să ajungă medic și, iată, dorința i s-a împlinit. Însă în această confruntare cu boala, când ochii disperați caută în privirea vindecătorului o urma de speranță chiar și atunci când, din păcate, nu mai este niciuna, inima se întristează, pumnul se strânge neputincios și privirea caută alt orizont. 

     Și atunci, singura salvare rămâne evadarea. Evadarea în frumos, pentru salvarea spiritului. Această șansă la eliberare a determinat-o pe Simona Mihutiu să scrie o carte, împlinind visul celui de-al doilea părinte. De altfel, dedicația pe prima pagina a cărții este pentru ei, tata și mama, care au văzut în copilul lor și vindecătorul, dar și scriitorul. - Jurnal Bihorean, ianuarie 2019.

 

     Simțim, uneori, nevoia de a ne aminti evenimente și întâmplări din trecut, de a le retrăi, ca o împotrivire la scurgerea timpului. Le privim cu ochii înțelepți ai maturității, dar cu nostalgia pierderii candorii. Adesea, dorim să evadăm din tumultul cotidian și să ne eliberăm mintea și sufletul prin creație, înfrumusețând povestea vieții. Ne căutăm mereu pe noi înșine, încercând să înțelegem care ne sunt visurile, care ne sunt valorile și cine suntem. Încercăm să fim perfecți, uitând însă că tocmai imperfectul face ca viața să poată fi trăită. Adăugăm, când putem, un strop de umor chiar și acolo unde este suferință, pentru a ne face trecerea anilor mai senina. Încercăm să dăruim altora ceva din noi înșine, parcă cu teama de a nu ne pierde pe noi. - Simona Mihutiu

RECENZIE

     Am fost surprinsă în mod plăcut de această carte deoarece am văzut cum evadarea din lumea cotidiană duce către ceva frumos, spre artă. Pot afirma că Simona pe lângă femeia care se ascunde în halatul alb zi de zi este și o adevărată artistă. O artistă pentru suflete. Mai rar întâlnim asemenea persoane, o adevărată vindecătoare.

     Deși am copilărit în Bucovina când am deschis aceste două coperți parcă mă aflam într-un basm, peisajele descrise de autoare chiar la început te duc cu gândul într-o lume magică, dacă nu aș fi călcat pe acele meleaguri aș fi susținut că nu există atâta frumusețe. .

      Fereastră spre mine este un roman de dragoste, un roman care conturează o poveste deosebită în care vom vedea cum cel ce iubește pune pe primul loc persoana iubită indiferent cât de mult are de suferit el.
     Elvira o tânără la început de drum este repartizată ca medic la un dispensar din zona Bucovina. Deși este încânta de ce îi oferă natura rămâne profund dezamăgită când vede ce se ascunde în acel dispensar dacă îl poate numi așa. Dând nas în nas cu realitatea crudă și cu o mulțime de lipsuri își face un singur scop să plece cât mai repede de acolo, acest lucru se poate întâmplă dacă va reuși să ia o notă mare la examenul final.

     Dar planurile sale se schimba atunci când îl întâlnește pe Radu un tânăr tâmplar fermecător. Între cei doi se înfiripa o frumoasă poveste de dragoste. De cele mai multe ori în viață trebuie să facem alegeri în urma cărora vom avea de suferit, dar dacă Elvira va face alegerea corectă vă las pe voi să descoperiți.

„Mihnea ii pusese inelul pe deget, consfintind logodna, dar îi spusese:

– Trebuie să mergi la nunta Liei. E prietena ta. Dar trebuie să mergi în Bucovina, Elvira, singură. Să te împaci cu trecutul. Și, cu voia lui Dumnezeu, să fii liberă să iubești din nou. Să mă iubești pe mine, așa cum te iubesc eu. Apoi o să putem face următorul pas. Pentru totdeauna.

Așa că era acum aici, pregătită de nunta Liei, însoțită doar de Irina, micuța ei nepoată. [...]”

     O carte cu o poveste emoționată de dragoste, o carte în care sacrificiul este rodul suprem. Când iubim suntem dispuși să lăsăm persoana liberă doar să își îndeplinească propriile vise.

„Scoase din cutia primită în dar de la Radu sculptura, așezând-o, la vedere, pe raftul gol.

Fereastra spre maine își găsea acum locul. Elvira mângâie sculptura cu grija fireasca pentru un obiect de mare preț. Se uita la ea, pierdută, minute bune.”

   Simona, om minunat îți mulțumesc pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Cu această ocazie am descoperit pot spune un înger care vindecă trupuri dar și suflete.