Autor: Brunno Livadaru
Editura: ePublishers
Nr. pagini: 30
Disponibilă: Aici
PREZENTARE
Nota autorului:
Atât timp încă cât ai un vis,
Poți deveni oricând poveste.
RECENZIE
„Trăia odată într-un regat, nu de mult și nici foarte departe, o vestită și frumoasă tânără din ale cărei mâini ieșeau cele mai fine și mai gustoase dulciuri: brioșe, torturi, prăjituri și multe, multe altele. Și atât de lăudate erau aceste bijuterii dulci pe care ea le făcea, încât nici nu încăpea mirarea că despre tânăra aceasta ajunse să se vorbească peste mări și țări.”
Când am deschis cărticica în primul rând am fost impresionată de ilustrațiile care atrag privirea cititorului. Lecturând această carte am văzut bunătatea care ne-o prezintă autorul prin intermediul lui Casiopeea.
Vă întrebați cine este Casiopeea? Casiopeea este nimeni alta decât Zâna Zahărului. O zână care cât este ziua de lungă cocea cele mai delicioase prăjituri, prăjituri care erau împărțite tuturor copiilor din regat. Aceasta în fiecare zi făcea câte o prăjitură în plus care era dată unei persoane aleasă de copii.
Dar cum toate poveștile au și un personaj negativ, din păcate întâlnim și aici un rege rău, putred de bogat. Deși era foarte bogat își dorea să dețină și mai mult. Așa că într-o zi decide să își însoare fiul cu Zâna Zahărului, toate acestea doar ca să o pună pe această să coacă prăjiturile ei magice, pe care urma regele să le vândă.
Dar totul se schimbă când în sat apare un frumos tâmplar de care Casiopeea se îndrăgostește.
Dacă este o vrăjitoare sau dacă tânărul tâmplar are aceleași sentimente pentru Zâna Zahărului vă las pe voi să descoperiți.
Îi mulțumesc autorului pentru cartea oferită și pentru posibilitatea dată de a mă întoarce în copilărie. Datorită lui o oră m-am simțit din nou copil, am simțit din nou bunătatea care credeam pe atunci că există.
Vă întrebați cine este Casiopeea? Casiopeea este nimeni alta decât Zâna Zahărului. O zână care cât este ziua de lungă cocea cele mai delicioase prăjituri, prăjituri care erau împărțite tuturor copiilor din regat. Aceasta în fiecare zi făcea câte o prăjitură în plus care era dată unei persoane aleasă de copii.
Dar cum toate poveștile au și un personaj negativ, din păcate întâlnim și aici un rege rău, putred de bogat. Deși era foarte bogat își dorea să dețină și mai mult. Așa că într-o zi decide să își însoare fiul cu Zâna Zahărului, toate acestea doar ca să o pună pe această să coacă prăjiturile ei magice, pe care urma regele să le vândă.
Dar totul se schimbă când în sat apare un frumos tâmplar de care Casiopeea se îndrăgostește.
„Acolo, în mijlocul mulțimii, el se așează pe pământul încălzit de soare și o privea pe Casiopeea. Cum mâinile ei pline de creme și siropuri aveau ceva magic, mișcări nemaivăzute ale mâinilor ei lăsau în urma lor un praf de stele asemeni zânelor care mânuiesc bagheta lor magică prin aer, îngânând un descântec. Era fascinat de toate acestea, de bunătatea inimii ei, care parcă vibra în inimile tuturor adunați acolo. Se codea însă să vorbească despre magia aceasta pe care el o vedea la ea în fiecare zi, de teamă să nu fie luat în râs sau pentru ca nu cumva să-i facă rău Casiopeei. Și se tot întreba dacă nu cumva Casiopeea e o vrăjitoare.”
Dacă este o vrăjitoare sau dacă tânărul tâmplar are aceleași sentimente pentru Zâna Zahărului vă las pe voi să descoperiți.
Îi mulțumesc autorului pentru cartea oferită și pentru posibilitatea dată de a mă întoarce în copilărie. Datorită lui o oră m-am simțit din nou copil, am simțit din nou bunătatea care credeam pe atunci că există.
Felicitări pentru recenzie. Și poza este adorabilă. Dar tot sunt curioasă e o vrăjitoare sau nu?
RăspundețiȘtergereCe frangmente pudrate cu zahăr, autorul chiar a scris ceva foarte drăguţ.De când eram mică visam la o carte de poveşti plină de astfel de cuvinte.Multumim pentru frumoasa recenzie.Lisac Bia Raluca.
RăspundețiȘtergere