„Mai mult ca perfectul” - Aivi Dal

Titlul: Mai mult ca perfectul

Autor: Aivi Dal

Editura: Paralela 45

Nr. pagini: 145

Disponibilă: Aici

PREZENTARE

    Simți că ai ajuns la capătul puterilor? Că nu mai poți continua lupta? Că soarta ți-e potrivnică? Că școala e cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla? Orele îți par prea lungi, pauzele prea scurte, temele prea multe?

Părinții repetă obsesiv „Mai întâi lecțiile!”? Nu mai vezi nici o ieșire? Crezi că închisoarea asta care îți chinuie simțurile și-ți încătușează visele e pe viață?

Ei bine, nu!

    „Vai, pisi, ai jurat că asta rămâne între noi.” - Lili Pufoasa

   „Și acum să-l invităm la tablă pe domnul Perfect.” - Profu de mate

RECENZIE

„Sunt perfect. Nu e vina mea. Așa m-am născut. La început nu am spus nimănui. Dar odată cu gimnaziul am simțit nevoia să mă confesez celorlalți. Povara perfecțiunii devenise prea grea și trebuia împărțită.”

     Încă din primele pagini această carte mi-a transmis o stare de bine. Lectura ei a fost ca o gură de aer proaspăt după o zi monotonă. Autorul ne prezintă un puști care se luptă să atingă cotele perfecțiuni într-o lume nebună.

    Cartea este împărțită în mai multe povestioare amuzante din care avem câte ceva de învățat. Pe lângă aceste povestioare întâlnim și desene destul de amuzante. Fiecare povestioară îl prezintă pe Perfectul ca fiind salvatorul tuturor situațiilor penibile în care pot intra tineri din ziua de azi. 

    Deși vedem în acest puști, un puști năzdrăvan, tot la el întâlnim și o maturitate destul de complexă de care dă dovadă. 

Pentru Perfectul, școala este ceva foarte serios, dar în același timp și un loc de distracție. 

„Planul era următorul.

Prin rotație, grupe de câte trei se duc acasă la profu, chipurile la meditații. În realitate, scopul era găsirea ascunzătorii mult-râvnitului subiect pregătit pentru teză, sustragerea și distribuirea lui către colegii.

Și uite așa, pentru prima dată în istoria școlii, toată clasa avea să obțină zece la teza de mate. Profu avea să fie atât de șocat de întâmplare, încât nu mai putea decât să-și dea demisia. Iar noi puteam trăi fericiții, (adică fără mate) până la adânci și bătrâneți!”

     Deci cel mai important este să nu subestimăm un puști pentru că au numeroase idei geniale la care cu siguranță un adult nu se va gândi.

Mulțumesc autorului pentru cartea oferită. Recomand cu toată încrederea această carte care cu siguranță vă va aduce zâmbetul pe buze.